90 de colinde pentru Majestate

Am, ce Universul însăși n-are,
Un sfânt; din suflet și candoare,
Ce l-am visat, să-l am Mesie,
Să nască, iar, popor și glie,
Să-i fiu apostol, să-l urmez,
Să-l intonez și imn și crez,
Să-l știu, stând pur, pe jilț de țară...
Să n-am popor ce fuge afară.
Frică, să nu mai am de mâine;
S-mpartă țara ca pe-o pâine
Și la bogat, să-i dea din har
Pentru sărac... Să fie-un dar
Etern, de pace să-l am leagăn,
Să-l știu că umăr mi-e să reazăm;
Că nu-și dorește vreo numire,
Ce-o are, din strămoși cinstire,
Că-mi este drept ca un drapel
Ce-am găurit să-l pun pe el...
Dar l-au luat alții ca pe-o cârpă
Și l-au mânjit, l-au pus în cârcă
La noi toți... să-și facă zmeu
Crezând că-n zbor și derbedeu
Devine înger, sânge albastru
Din minți și suflete-n dezastru;
Ce doar atât urzesc ei lumii
Din suflet de culoarea humii
Și-mi iau și gust de sărbătoare
Împlântând șis, adânc, ce doare,
Să-mi verse orice picătură
De sânge, vlagă... să-mi dea ură,
Să-mi ia ”datul” de bucurie;
Să nu pot Rege s-am, să fie!...
Să-i aud glas șovăitor
Să nu-mi rănescă vis... Păstor
Să-l am, ca pe o carte
De viață, pătimiri deșarte,
Să sorb din spusele-i divine,
Să uit de rău, să-nvăț de bine,
Să-l știu la fel de brav, de cast,
Să-l am moșneag-tânăr... Contrast
Cu tinerii-bătrâni, perverși
Stilați răcnindu-și EU-l... Șterși!!!
Să l-am, că-l merit, genă-n veci,
De ani albit ce-s nouăzeci
De primăveri... Să-și dea, rod, flori,
Să-mi fie pururi țel, fiori,
Să-i strâng mâna, odată-n an,
Să-mi dea căldura buzdugan,
Să sfărm rugina-n lanțuri puse,
Să-mi recâștig vise, răpuse...
Să-i aud glas; ”Daniel, hai,
Sunt lângă tine, alt Mihai,
Cum ai avut, demult, mândrie...
Să-ți fac... Regat... țara să-ți fie!”...

PS
Ne renegăm singuri familii
Sărmani de suflete, debilii,
Căci toți avem o dinastie,
Ne proslăvim străbuni de glie,
Bunici, mame, tați și copii
Cinstim pe morți, iubim pe vii,
Cu toții avem o veșnicie
Dar nu putem fi toți Mesie;
Nu știm să ne sacrificăm
Nu avem har să știm să dăm
Și-am umplut țara de amar
Tot alegând interimar
Pe rând, aproape centenar,
Ne dând țară, popor în dar,
Crezând că divorțând mereu
Intrusul ”nou” va fi un zeu
Și ne dăm veșnică ofrandă
Cu toți; pământ, copii, Smarandă...
... Și perdem brav de monument
De țară, lume, continent,
Ce alții adoră și-l cinstesc
Nobil de sufletu-i regesc,
Ce-i dăruit, nu se alege
Și-ar fi și Dumnezeu și Rege!...

Umil, stând în genunchi, cinstesc
Onoare, stimă, duh regesc
Demnei blândețe... Majestate,
Rege, ani mulți și sănătate
Legendă vie, Domn Mihai
Semețul meu de dor de plai!!
20.09.2011

E versul meu, ce ani colind
Și-alți mulți urez cu crez, cu jind;
Octombrie, galul brumar,
De 25 s-am veșnic dar!

de Daniel Aurelian Rădulescu
Montréal-București 25.10.2011