Adulter... ele

Voturi
33
voteaza

Adulter... ele

Câte amintiri am de la fermă;
nebun s-agăț neveste crude
ce se umpleau-n delir de spermă
plecând acasă stoarse... ude.

Câtă plăcere nebunească
găseam să le pătrund în geamăt
țipând; ”ce bine-i să greșească
să-mi stoarcă toată vlaga”... în freamăt.

Își rupeau dinții-n moi de buze,
se împingeau nebune-n sex,
urlau în rupere de bluze,
se-ncolăceau... Priveam perplex.

Jurau doar mie să-mi dea totul
de le spun vorbe ”că sunt bune”,
se zvârcoleau să-mi rupă... ciotul,
roșindu-l de-avântări nebune.

Treceau la braț a doua zi
aruncând galeșe priviri;
visau la nopțile târzii
de desfătări, vii amintiri...

Făceau un semn discret de foc
să-mi dea de înțeles că mâine
bărbatul iar e-n schimb... Noroc
s-o am din nou, să-i fiu iar... câine.

Am gusturile de la toate,
-plăceri că pe-altuia o-aveam-
erau mai dulci, mai desfrânate;
în genunchi, în zbor le penetram!

Trăiesc ș-acum cu gând la ele,
le-ncerc pe rând, că nu-s la fel;
mi-e dor de gustul lor de piele...
le-aș vrea din nou... cu mai mult zel.

Și sigur sunt că stau aieve
la rându-le cu gândul duse,
pline de simțuri, ude-n seve
printre-amintiri, sadice... ”puse”.

Mă-ntorc din ieri să reiau totul
căci e-o himeră ineditul;
cum fruct când n-am, îmi sorb compotul
și adulte... rele am... iubitul!!!
26.03.2011

Autor: Daniel Aurelian Rădulescu

Inapoi la lista poeziilor de dragoste