Amintiri de imperfect

Si as fi vrut ca luna sa imi deseneze in tersariri
umbra viselor verzi...

Inima mea isi legase ,cu lanturi de fier, atrera plapanda
de copilaria cuvintelor tale
Ce se zbateu firav la fiecare soapta a serii din noi...
Cred ca am uitat ce inseamna efemerul
iar in loc de suflet mi-a ramas
Minciuna rostita de timp...

mi-am desprins de ochi retina,
am pictat pleoape cu negru de mormant.
Metamorfozarea mea a gustat lasciv apogeul reincarnarii...
Oasele tale mureau imbibate in valuri demonizate.

Ah! dumnezeul creatiei noastre a uitat!
Am uitat si eu...si plansul sangelui tau de sare a uitat!

Nu stiu de ce , dat "Te iubesc!" imi aminteste de suflul unui inger
Din tine!