Amorul meu eşti tu...

Amorul meu eşti tu, oh, femeie cu chip de înger ?
Ochii tăi din cer ce mă privesc în astă lume,
Chipul tău femeie-pură-dulce ce-i descris-n basme,
Eterna iubire-i plantată-n grădina divinului de-un sluger.

Strălucirea trupului m-a orbit de amorul etern,
Părul tău bălai şi creţ inima mi-atins-o uşor,
Şi dacă-aş pleca lumină distanţă să-mi fie dor,
De minunăţia ta, femeie-măiastră cu chip etern.

Gândul zilelor mele-mi este la femeia-eternităţii,
Eşti prinţesa frumosului, a frumuseţii adusă din Rai,
Mâ-nchin în faţa minunăţii tale, iubită femeie cu grai,
Şi inima mea în faţa ta, e ca-un amor tăcut a vieţii.

Amintesc tăcut că sufletul-mi ca un tenzaur închis,
Înger de lumină venit din ceruri cu eternul nume,
Privirea lucitoare şi părul ca soarele ca-n basme,
Mâna-n genunchi, am sărutat-o că tu mi-ai permis.

Acest pământ plin de bogăţii şi de creaţiile eternităţii,
E cetatea ta şi noi suntem slugitorii tăi şi te onorăm,
Ne-eşti tare dragă, şi de aceea noi vrem să te ajutăm,
Femeie împărăteasă a eternităţii şi-a frumuseţii.

Eşti infinitul, n-ai tinereţe şi nici bătrâneţe, femeie,
Eşti luceafărul poveştilor şi-a basmelor cărţii divine,
Scrise de Domnul ca să te cunoaştem mai bine,
Scrisă cu pana destinului ori a eternităţii, femeie.

( 2010, 14 decembrie )