Amurg

E ceas de amurg al neputinţei,
Unei zile,
Ce a căzut deseori,
În genunchii gândurilor,
Spre a lumina cu sudoarea ei,
Pălmile nehotărâte ale voinţei noastre,
Ce vor să clădească,
Sub cerul iubirii,
Aripile măiestre ale viselor,
De a uita că viaţa naşte moarte,
Şi viitorul,
Destin,
Care va închide porţile masive
Ale speranţelor,
Pentru totdeauna,
Odată şi odată,
În urma noastră,
Ce va ascunde.
Tălpile sfinte ale iubirii,
Dumnezeului din noi,
Cel ce se afla în privirea ta,
Acoperit atunci de uitare.