Arde iubirea noastră

Arde flacăra pustiului din noi,
Întrecând orice religie a iubirii,
Ce nu credea vreodată,
Într-un incendiu sentimental,
Care să ne rupă suflarea,
Cuvântului ce ne-a născut,
Din Dumnezeu.

Arde până şi fulgerul ce ardea,
Ultima noastră întâlnire,
La margine de speranţă,
Lovindu-ne cu norii morţii,
Ce simţim că ne-au născut.

Arde dorul acestui legământ,
Al speranţei de a fi naştere,
Din zâmbetul tău iubire,
Spartă în cioburi de vorbe
La înserat de inimi.

Arde norocul pierdut până şi de Dumnezeu,
La altarul ochilor noştri,
Închişi pentru icoana iubirii,
Încercănate de atât de mult mister,
Al focului din noi.

Arde inima mea şi a ta,
Pe rugul Clipei eterne,
A Marii noastre iubiri,
Din fumul deşertăciunii căreia,
Se va naşte noua armonie
A Păsării Phoenix.