Arde mocnit inima mea

În care palmă de vis,
Ai strâns dorul inimii mele,
Căzut în vâltoarea şanţurilor,
Trasate de Destinul stelei tale?

Unde poate fi mirele răsăritului,
Din ochii tăi,
Decât în infinitul cerului ce-l păzeşte,
De prea mult senin din ei?

Care inimă a naturii lacrimii tale,
Poate bate mai intens ora exactă
A fericirii noastre,
Cântărită de orologiul stricat al Destinului?

Spre care ţel să mă îndrept iubire?
Singur fără adăpostul şoaptelor privirii tale,
Udate de ploaia nemărginirii unor sentimente,
A căror fulgere ard mocnit,
Inima mea.