Billy Jean

Ce cauţi noaptea în mijlocul de codru des
Ce lucitoarele stelele pe cer se plimbă ?
Unde bate luna în izvorul rece ce aduce verdeş
Ca frunzele din poiană ce se schimbă ?
Glasul păsărelelor formează corul dulce
Ce pe tine, Billy Jean mi te aduce.

Dumbrava codrului e netedul chipului tău,
Şoptesc în ciripitul zgomotului de guri,
Să nu te amăgesc să nu ajung la acăstău,
În adânca parte a frumuseţii de păduri,
Billie Jean eşti fata vergină-n umbr-adâncă
Care pari în oglindă fata ceea vădancă.

Iubito, amorul meu ţi-se pare un straniu joc
Ca şi valul mării ce se loveşte de mal ?
Oare în sufletul tău pur nu am avut loc
Ca să par ca un amărât horopsit animal ?
Apa izvorului rece aduce lacrimi călătoare,
În oglinda vieţii noastre, ce nu-iubitoare.

A înflorit atât de frumos şi mult pădurea,
Ca şi nouă amorul ca orice urât zvon,
Ce tu despre viaţă ai o părere aiurea,
Ca şi netedul criminalului Richard Trenton,
Eşti frumoasă, dar de ce vrei singurătate
Stai cu mine, femeie jună cât mai ai sănătate ?

Glasul tainic atât de lin şi pur de izvor,
Cum crengile au braţele pline de roade,
Codrul frunza-şi aşterne pe verdele covor,
Ce fecioara doarme să auzi zgomot de cascade,
Raza rătăcită a soarelui îi mâgâie chipul,
Lui Billy Jean îi ador capul, trupul, totul.

( 2011, 10 martie )