cat de banal pare jocul acesta

Cât de banal pare jocul acesta
Să lustruieşti consoanele şi vocalele
Diftongii, triftongii şi adjectivele
Mai ales adjectivele
Apoi
Cu gesturi sacrementale
Să le-mpleteşti în părul incert al cuvântului
Peste vertebrele sale transparente
Să ţeşi locuţiuni anagramate
În care-ţi defulezi tristeţile şi angoasele
Rebele ca nişte fluturi năuci
Ce-şi devorează propria crisalidă
Patetic şi cabotin totodată
Să recunoşti
Că viaţa valorează doar cât o viaţă
Pe când moartea…
Dar taina ta cea mare
Să n-o şopteşti nici măcar pământului
Pentru că el naşte copaci
Iar crengile lor
Frunze
În bătaie de vânt...