Ce mai faci?

M-am plictisit profund de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup ce-mi îngrijesc în silnic...
Și-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau șanse de prezentare...
Fatidic însă zilnic moare
Câte puțin și nu mai vreau.

Aș vrea să fiu un nou un altul,
Cu tot și eu și anturaj...
Nu știu e-o lipsă de curaj
Sau nu știu eu cum să fac saltul.

Îmi număr zile petrecute;
Nici nu știu de sunt câștigate
Căci nu le am, toate-s uitate
Și le credeam pururi avute.

Mă pierd și nu-i deloc patetic
Să nu mai am nici căutare;
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.

Atunci de ce-am acumulat
Atâta carte, simț și suflet
Și cum nimic nu mai înduplec;
Prezentul este expirat?!?

E sigur schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... și existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...
27.11.2010