Cea mai frumoasa...

Cea mai frumoasa…

Cea mai frumoasa femeie
Este aceea care ne place cel mai mult
Si care stârneste ca o scânteie
Pasiunea admiratorului adult.

Pasiunea… este dorinta
De a poseda frumosul intangibil…
Barbatul care spune altceva
Minte…infailibil!

Pasiunea poate deveni iubire
Daca este împartasita,
Dar ramâne cel mai des o platonie,
Niciodata împlinita…

Cea mai frumoasa poezie
Este aceea care ne place cel mai mult,
Ori ca-i de iubire, de filozofie,
Epica sau de cult…

Daca versurile alcatuiesc o armonie
De sensuri, pasiune si filozofie,
Daca au un ritm si o melodie,
Autorul e chiar talentat în poezie.

În timp ce-n sufletul unei femei –
Indiferent de frumusetea ei –
E mai greu de a patrunde,
A-l întelege si a-i raspunde,
Sufletul poeziei
Se dezvaluie odata cu citirea,
Dezvaluind astfel sufletul autorului,
Care-si cauta confirmarea
În sufletul cititorului…

Sufletul femeii nu se dezvaluie
Pe masura iubirii primite ori de ea daruite,
Ci ramâne învaluit în mistere nebanuite,
Care pot ramâne o viata întreaga nedefinite,
Poate de însusi ea uneori nedescoperite…
Iar expresia lui cea mai frumoasa
Nu locuieste neaparat în cea mai frumoasa „casa“!

Femeilor frumoase,
Care din întâmplare
Sunt si inimoase,
Le cer în final iertare
Pentru aceasta insinuare
Si le ofer spre împacare
Cea mai sincera felicitare.

Februarie, 2012