Cel mai frumos poem de dragoste pe care l-am scris vreodată

Aş putea fi o sabie în mana ta atunci când te războieşti cu Dumnezeu

sau paharul cu apă pe care laşi noaptea lângă pernă

dar nu sunt nimic din toate astea

m-am născut acum câteva zile

când ne-am cunoscut

între timp mi-au crescut şi barba şi unghiile

ca unui mort găsit lângă inima ta



de ieri am început să adun toate pietrele de pe strada ta


mă poţi lapida dacă o să-ţi lipsesc mai mult de 5 secunde



trebuie doar să te laşi pe spate

să închizi ochii

să simţi cum mâinile mele

îţi mângâie fiecare celulă din corp

şi să asculţi cel mai frumos poem de dragoste

al cărui final e un cal troian din care nu vom ieşi niciodată