Chipul tău

Cât de puţini,
suntem cei care în viaţă,
am trăit cu adevărat o mare iubire,
cât de puţini ne-am născut
astfel aici în această lume
şi cât de mulţi,
îşi trăiesc viaţa morţi de ei înşişi,
cu sufletele neumblate
de paşii nici unei mari iubiri.
De ce?
Să-L întreb pe Dumnezeu
sau pe Destin,
care sunt imaginile lor?
Să întreb vântul,
cuvântul sau oceanul.
din apa căruia am ajuns
să visăm această lume?

Răspunsul constă în noi şi numai în noi,
în iubirea din noi.
Totul este o mare amintire,
fiindcă doar Dumnezeu
este Unicul real,
iar atunci cand iubim
ne amintim mai mult ca oricând
de Dumnezeu
fiind mai aproape de acesta.
Atunci când privesc
în străfundurile fiinţei tale,
iubindu-te atât de mult,
îl privesc şi îl simt pe Dumnezeu,
aminindu-mi de una dintre imaginile sale,
atât de dragi mie: chipul tău.