Ciao!

Adio, iubito, îţi spun într-o doară,
Să moară de ciudă prietenii tăi,
Să creadă că viaţa-i femeie uşoară,
Iar moartea-i mireasa plecată la băi.

Adio, iubito, mi-e milă de-aceia
Ce ştiu că noi suntem doar unul şi-atât,
Povestea-i stupidă, lipseşte scânteia
Şi vestea, zic eu, le-ar rămâne în gât.

Adio, iubito, nu sunt pentru mine
Senzaţii albastre, fin trase pe nas,
Rămâi cu speranţa, tu asta ştii bine,
Eu urlu la lună şoptit, fără glas.

Adio, iubito, nu scoate pe nară
Nici fum şi nici flăcări, respiră banal,
Aruncă-ţi pe umeri o haină uşoară,
Şi ia-ţi acel aer firesc, jovial.

Adio, iubito, mi-am luat anestezic,
Să lunece şina durerii mai lin,
Mă rog la luceferi să fiu iar amnezic,
Azi, mâine şi încă cinci ani cel puţin.