Clipa unei amintiri

Tu eşti lumina,
Pentru care soarele,
Clipelor vieţii mele,
Răsare în fiecare zi a surâsului,
Unor nori magicieni care înţeleg
Că timpul este un mare sculptor,
Al inimilor noastre
Plecate atât de departe,
Din gara întâlnirii unor cuvinte,
Unde şi-au regăsit propriul sine,
De cuvinte-inimi, ale unei iubiri,
Pierdute pe un peron al regăsirii,
Din mine şi din tine,
Acolo unde nu mai opreşte,
Nici un tren al speranţelor,
Cerului senin din noi,
Ce rămâne mereu pătat,
Cu clipa unei amintiri,
Care ne-a întrecut dorinţa,
De a fi mereu acelaşi suflet,
Care să uite de sine,
Atunci când privirile,
Luminilor divine ale gândurilor noastre,
Se întâlnesc în steaua eternităţii,
La fel de singure şi supuse,
De frigul din ele,
Ce nu vrea să cunoască,
Primăvara privirii tale.