Cred ca stiu acuma

Cred ca stiu acuma...

Cred ca stiu acuma,
Cine esti tu, poezie!
Esti... o pribegie ---
O pribegie sufleteasca!
Cred ca stiu acuma,
De ce-am scris atatea
Poezii intr-un an:
Eram singur si n-aveam bani...
Vorbisem mai mult cu mine,
Cu alter ego sau...
Mai stiu eu cu cine...
Din mine!
Din naivitate sau prostie...
Poate ti-a placut "tie" sau "tie"
Sa mi te plimbi in suflet
Si-n inima...ca pe-a a ta mosie...
Ti-am deschis cartea sufletului meu,
Ranit...si totusi inspirat mereu ---
Sa scrie... ce-i place lui sau mie
Si ce spera sa-ti placa si "tie" sau "tie",
Macar uneia dintr-o mie....
Care mi-ar fi placut si mie!
Poezie, poezie...
Ce mi-ai facut tu mie?!
Nu esti decat o pribegie ....
A unui suflet prigonit....
De singuratate si de iubire
Sau de ura si dusmanie.....
De ce-am crezut
Ca ai fi tu mai valoroasa
Decat un cont la banca,
O masina si o casa,
In ochii unei femei??
Nu esti mai valoroasa,
Si nu esti deloc banoasa...
Nu esti decat un loctiitor,
Un placebo pentru-un dor...
Un dor de amor,
Pe care poate nu-l mai are'n casa,
Dar pe care il viseaza,
Cand placebo-ul si-l administreaza...
Iar eu am fost boul...
Care-a produs placebo-ul,
In credinta ca i-am pictat tabloul.
Pe care ea-l viseaza..