Dar către sublim

Pe coapse-n liră gându-mi curge,
Priviri îmi pierd pe sânii-n pârg,
În păru-ți fin ochiu-mi se scurge...
De mijloc mic, curea-mi te strâng.

Cobor și-alunec printre gambe,
Spre glezne lungi, strâmte de ciută,
Pătrund prin rochia-ți fir de stambe,
M-anin de gura-ți, roșu fructă.

Tentacule, de mâini prelungi,
Le văd liane-n juru-mi trunchi,
Sunt mut d-extaz, cuvânt nu-mi smulgi...
Ah, Doamne, pune-ne-n mănunchi!

Te visez goală-n pat de-amurg,
Când soarele sfios se uită
Cu poleieli de uncii-n rug...
În aur, corp îți binecuvântă.

Aș vrea o odă să-ți închin,
Cum un popor încânt-o țară;
Să-ți dau, ce nu-ți va da destin...
Să-ți fur moartea...la subțioară!
05.08.2010