De cìnd nu mai esti...

De cìnd nu mai esti
E asa de gri orasul
Eu culeg umbrele copacilor
Sub care ne plimbam,
Cìnt mereu cu gura ìnchisà
Cìntecul ce venea dintre ramuri.
Mà iubesti?
Cui sà spun fericirea?
Unui orfan sau...
...unui proaspàt càsàtorit?
Stiu cìnd la mine te gìndesti!-
In copil mi se transformà inima
...si urlà.
La fiecare poartà de pe stradà mà opresc...
Si visez...
Si ajut soarele sà coloreze
Chipul tàu pe fiecare zid al caselor!
Si sper cà ìn curìnd pe chipul meu
Voi simti ràsuflarea ta dulce!


26.10.2010