De cu ziua eu am văzut un tei

De cu ziua eu am văzut un tei,
Noaptea te văd în ochii mei,
Mă rog la Domnul Dumnezeu,
Să te regăsesc-n sufletul meu.

Vântul îl aud plângând,
Plopii îi aud strigând,
Codru-i ca ceasul,
Timpul trece ca pasul.

Orice ramură de foc,
Păsărelele stau-n loc,
Într-un cuib împărătesc,
Din petale – îţi vorbesc.

Iarba-i lungă de cuvânt,
Aliniată pe fir de vânt,
Firul este-un ghicitor,
Pe pământul plin de dor.

Dintr-un plop de inel,
Se transformă acuma el,
Într-o femeie cu păr bălai,
Venită binecuvântată din Rai.

Într-o rochie luminoasă,
Cu-o putere de rază,
Cu-un chip de fecioară,
Cu-un suflet de comoară.

Are ochii mari şi albaştrii,
Ca nişte lumonoşi aştri,
Tenul fin şi atât de pur,
Şi iubirea să i-o fur.

Amândoi să fim ca pasul,
Iubirea să fie ca ceasul,
Noi vreodată să greşim,
Dragostea să ne-o pocăim.

Amândoi să fim un trup,
Două trupuri într-un calup,
Frumuseţea atât de pură,
Cu sărutare foarte dură.

( 2009, 18 aprilie )