de ziua noastra

Mă traversează iernile albe
și sufletul meu zboară nins către stele.
Numai tu poți opri această fugă în absolut.
Reține-mă cu-a ta căldură
și scrie-ți numele pe trupul meu tăcut.

Iubita mea, tu nu ai nume
iar veșmântul tău de catifea,
mi-aduce aminte de macul din câmpii
ce-aprins de dragoste cânta.

Te-aștept cu soarele și luna
prinse în horă pe-al meu piept.
Și vântul aspru de v-a bate
eu tot voi sta să te aștept.

Nu-ngenunchia, frumoasă fată,
căci eu sunt cavalerul tău.
Aștept răspunsul tău pe dată,
ca să te cer lui Dumnezeu.

În clipă se-nvârtește totul
și totul se v-a stinge-n clipă.
Când șoimul sacru v-a atinge zburând,
Norii, cu a sa aripă.