De ziua ta sunt trist

De ziua ta sunt trist

Sunt trist de ziua ta,
Fiindca-ntr-un an, cândva,
De ziua ta,
Facusem totul ca sa te pot vedea,
Sa te pot îmbratisa si saruta,
Macar o clipa-n viata mea…
Dar n-a fost sa fie asa,
Desi eram în apropierea ta.
De-atunci sunt iar departe
Si departarea ne desparte!
Ah, departarea…
Sa fie oare de vina numai ea?
Ori a fost determinarea
Managerului de sorti
Care închide pentru totdeauna
Una
Sau mai multe porti?
Daca vreodata-n viata mea
Crezusem fara echivoc în cineva,
Atunci ai fost tu aceea --
Aceea pe care-as fi putut jura --
Dar asta se pare ca nu era
Decât în fantezia mea asa…
As fi vrut sa pot uita
Aceasta zi a ta,
Fiindca atunci ma sufoca
Singuratatea mea,
A carei scuza cred ca numai era
Nici soarta, nici departarea,
Ci doar încapatânarea
Cuiva -- a mea sau a ta!
A fost ziua în care se prabusea
Visul de iubire care abia începea…
Nu-i nimica rau în asta,
Decât ca mi-am cusut cu aceasta ata
Câtiva ani buni din viata…
Ca s-ajung abia acuma sa zic: basta!
Fii deci fericita de ziua ta…
Eu voi ramâne cu amintirea mea!

septembrie 2012