Declaraţie de dragoste

Te-am înjurat, ca pe o târfă
Găsită noaptea pe trotuar,
Te-am introdus, perfid, în bârfă,
Cu nesimţire, voluptuar.

Alimentând, din greu, cu ură,
În mare grabă te-am alungat,
Chiar ţi-am turnat, în vis, cianură,
Fără regrete, abrutizat.

Ţi-am aruncat, în gol, iubirea,
Printre gunoaie te vreau de-acum,
Să nu-ndrăzneşti, nici cu privirea,
A mă reţine din al meu drum.

Nu te suport decât departe,
Vitriolată, cu bube dulci,
Şi horcăind, zburând spre… moarte,
Răscrăcănată, poţi să te duci.

Reinventez cazne depline,
Neexersate pe alt meleag,
Să le aplic, sadic, pe tine,
Nenumărate, ca în gulag.

Cu zâmbet fals, cu voce dură,
Ţi-aş face viaţa aspru calvar,
Neîmblânzit, doar prin sudură,
Să te repare vreun cocălar.

De aş putea, mă jur pe tine,
Te-aş tunde zero, cu briciul bont,
Iar de la oi ţi-aş da… măsline,
Ţi-aş da la asta chiar şi discont.

Te-aş decima, ca pe o turmă
De antilope, de prin Zair,
Te-aş rătăci, fără vreo urmă
De remuşcare şi… hai sictir!

Te mai admit doar ca ruină,
Ca poamă acră, ca invectiv,
Ţi-aş anula grupa sangvină,
Prinde-te-ar plânsul fără motiv!

Nimic din ce mi se năzare,
Nu am puterea să încropesc,
Te-am condamnat la… neuitare,
Am doar putere să te iubesc.