Dedicaţie de dragoste

doar că mintea mea a fugit printre stele
ştii că tahionii au cea mai mare viteză!
şi pentru ca să poarte un nume s-au numit gînd.
astfel tahionii tăi s-au întîlnit cu ai mei
pentru o milionime de secundă
suficient a se preface în vortex şi a ne absorbi.
nu aici nu e noapte nu sîntem închişi în propria imaginaţie
iată umărul tău e lipit de umărul meu
acestea sînt lacrimile tale nu e lumina stelei celei mari
nu e clipirea ce ţi-a uscat palmele.
rîzi amintindu-ţi de gaura neagră în care ne subţiam picioarele
sentimentul victoriei cînd ne-am dat mîna şi ne-am extras
pe cer au rămas sînii tăi două cupole şi degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor.
să ne întoarcem din drum pînă vom regăsi inimile
desigur ei vor fi adunaţi acolo să se hrănească
îi vom lovi peste mîini şi vom repara greşala aceea
cînd ne-am deschis pieptul pentru a ne juca cu venele
tu păianjen eu pradă!
hulpavi precum vulturii au tăbărît
spre limpezire ne-am oprit scuturînd membrele
minţile noastre au fugit libere printre stele
iată evităm nemurirea şi murirea
şi toate cele ce se scurg printre degete.