dezlegare

Dezleaga-ma, Parinte, de-acest blestem in care...
M-am cufundat cu anii, adanc, tot mai adanc,
Si lasa-mi pentr-o clipa,un licar slab sub soare
Sa vad din nou lumina, sa plang, si-apoi sa rad.
Si da-mi apoi iubirea atat de mult visata
Pe care niciodata n-am indraznit s-o cer
Iar vechea suferinta va fi de-acum uitata
Caci totul pan'la urma e-un lucru efemer!