Dimineaţă de toamnă

Voturi
10
voteaza

Dimineaţă de toamnă

Mă udă lacrimile zilei, descompuse

În palide nuanţe răstignite

Pe cumpănă de nori, sub frunze scurse,

Ştirbind secunda vremii infinite.



Dar voi renaşte-n clipa următoare

Sfidând eternităţi şi alte mii

De ani lumină, dinspre fiecare

Literă caldă, din verbul „a iubi”.




Voi inventa idei despre cuvinte

Ce-ţi vor pulsa în tâmple focul plin

De-mbrăţişări ce-ţi vor aduce-aminte

Câte splendori se-neacă în pelin.



Nici ploaia, nici lumina sugrumată

De praful întinat de-al toamnei gri,

Nu-mi vor opri dorinţa vinovată

De a putea să-ţi fiu şi de a-ţi fi.

Autor: Dan Sirbu

Inapoi la lista poeziilor de dragoste