Din neant...

DIN NEANT...

Din neant ai aparut --
Nu stiu daca doar te-ai facut,
Dar eu te-am crezut,
Ca ma iubesti ---
Desi ai spus
Sute de cuvinte dulci,
Totusi doua nu le-ai spus ---
Ori n-ai vrut
Ori ai crezut,
Ca daca le-ai fi spus,
Ar fi fost prea mult,
Ori ai crezut
Ca eu le-am inteles,
Desi nu le-ai spus ---
Desigur ca am inteles,
Chiar mai mult decat ai spus
Si,.. am si crezut
Ce am inteles ---
Dar asta ti-a fost prea mult
Si...in neant ai disparut!
Te-a speriat iubirea mea...
Care nu se-ntelegea
Cu " aventura",
Pe care ti-o faurisesi
Poate in visarea ta
Cu mine...
Sau cu altcineva.
Imi amintesc ce mi-ai spus:
Ca "femeia il inseala
Pe cel ce-l iubeste...
Iar pe cel ce nu-l mai iubeste,
Il paraseste..." ---
Daca ii da mana...
As zice eu...
Asa sa ma ajute Dumnezeu.
Asa am inteles si eu
Ca cel pe care-l iubesti
Nu-s eu...
Si... ma bucur ca un zeu
Ca nu ai apucat sa ma-nseli
Si, m-ai ferit de mai mari greseli..
Desi si zeii mai faceau din cand in cand
Greseli...
Si chiar si Dumnezeu
Mai greseste cateodata si el...
Sau asa il judecam noi pe EL!
Fiindca face ce vrea cu noi
Atat in viata asta,
Cat si in aceea de apoi
Si in NEANT ne trimite inapoi...