Floarea mea

Am călcat pe trandafirii
Zâmbetului tău,
Fără să cred că se vor ofili vreodată.

Să-mi ierţi moartea florilor
Inimii tale,
Ce nu ştiu dacă vor mai răsări vreodată.

Eşti frumuseţea florii unei amintiri,
Trecută în glastra unui orb,
Care în afară de mirosul mântuirii de sine,
Nu putea vedea nimic,
Niciodată,
În Tine,
Decât tot pe mine.