Fără tine...
Fără tine...
Numai pot să dorm noaptea,
Stau numai lângă telefon,
Sperând că mă vei suna.
Amintindu-mi când dormeam împreună,
În patul nostru, în cuibuşorul nostru de nebunii.
Mă uit mereu pe fereastră,
Poate te zăresc întorcându-te la mine.
Te-am zărit, dar nu erai singură,
Erai cu alt bărbat decît mine,
Oare de ce !?
Aşa de repede m-ai uitat?
Nimic nu am însemnat pentru tine ?
Pentru a ta iubire.
Cum tot îmi spuneai mereu,
Şi spuneai că, mă iubeşti profund,
Şi nimic nu ne va despărţi.
Nici pentru mine o altă femeie,
Decît tine.
Nici pentru tine un alt bărbat,
Decît mine.
Toţii prietenii îmi spun…
Ca ea să-mi văd de al meu drum.
Încerc să ascund că te mai iubesc,
Şi celelalte lucruri de iubire,
Tot ce are legătură cu tine.
Dacă vei fii aproape de mine,
Mi-e frică să nu te sărut,
Deoarece eu încă te mai iubesc,
Ca un mare prost şi tembel.
Şi îl zăresc pe bărbatul cu care eşti,
Mă simt ca titanicul ce se scufundă în mare,
Mă prinzi de braţ şi mă opreşti,
Ca faţa tipului să nu fie de ghips.
Va fii din ce în ce mai greu,
Să te ignor, deoarece te mai iubesc.
Îmi spui că, nu va mai fii niciodată,
Ca înainte ceea ce a fost între noi,
Şi nici nu va fii vreodată.
Inima-mi bătea tare şi tristă,
De cuvinte ce le-ai spus cu mare uşurinţă.
Ştiam că este o nebunie ce doream a-ţi cere,
Dar asta era varianta mulţumitoare,
Pentru sufletul meu de iubire.
Îmi doresc să fiu cu tine,
Chiar dacă umbli şi cu el,
Nu îmi pasă! Nu îmi pasă, iubito!
Deoarece te iubesc foarte mult,
Şi viaţa fără tine pentru mine,
Este un capăt de drum şi un sfîrşit.
Ştiu că sunt un mare nebun,
Şi cum pot spune aşa ceva ?
Eu să merg pe drumul meu,
Şi ea cu el pe drumul ei.
Eu vroiam ca în fiecare secundă,
A vieţii mele cu sufletul pereche,
Să-i simt mirosul, fiecare mişcare.
Fiecare atingere de înger frumos,
Şi îmi spune să ţin minte drumul ei,
Deoarece pot mă duce şi eu într-o zi,
Cu viitoarea mea fată de poveste.
Cerul, norii şi soarele ce străluceşte,
Frumoşi ca într-o poveste,
Ei îmi sunt ai mei martori,
Că, am vrut atît de mult ca noi doi,
Să o luăm de la început.
Poate că, eu am fost vinovat cu ceva,
De ai plecat, fără a-mi da nici un răspuns,
Chiar dacă nu era adevărat ori fondat.
Am încercat să opresc timpul,
Am încercat să întorc timpul,
Nu am reuşit şi nu voi reuşi vreodată,
Din mare pacate.
( 2010, 24 octombrie )