Gay pe scurt... de-o existență

Venea în fiecare vineri seară
în străjer etern de fată dragă
s-o poarte-n cluburi multe, ”fancy”,
pe ea, căci i se dedicase,
o păzea-nspre infinit fecioară
cu trup și suflet, o întreagă;
era-n continu ”escuse”, ”merci”...
Era Don Juan-ul... ce sperase.

Mignon, brunet, cu ochi albaștri,
cu limbaj fin, atrăgător,
-un veșnic trubadur docil-
ne-a părăsit, din întâmplare...
E dusul prematur la aștrii
cu trup și suflet de actor,
perpetuul dar, mort de copil...
Îl am în minte ca pe-o floare.

Am fost străfulger de durere,
la plânsul lung prin telefon
al fetei fără de străjer
ce-a pierdut veșnic un idol
dintr-un extaz... pentru plăcere;
de singur mult răvășit don...
... E mort, un Daniel, un înger,
băiat...cu fata un simbol!

PS.
Eseu de drog în vena strânsă
înfipt -un fir de embolie,
în dorul după vis, extaz-
încercat pentru prima oară...
Aorta-i sângerând pătrunsă,
se prăvălind în agonie,
cu capu-n soare pe pervaz,
ca-n somn adânc... așa-ntr-o doară.......

Un gay suav... trăgând să moară.
22.10.2010