Giuvaier

Fiori mă trec, explodez stele,
De cîte ori te văd trecând...
Devin nimic, un muribund;
Se pierd și simțurile mele.

Ești ca un vis de primăvară,
Cadână din file de basm;
Am inima-n continuu spasm,
Când vii și pleci, ca-ntâia oară.

Privirea-ți, ghețuri îmi topește,
Ca-n zilele cu ger de iarnă...
Prohod de îngeri stau s-aștearnă,
De-apari și au primit de veste.

Ești izuri fin mirositoare
Din porii ce-ți emană simțuri...
Te-aș întrona pe veci, în jilțuri,
De-aș fi un rege, scumpă floare.

Ești gajul meu de nemurire,
Cât ești a mea, cum apa vieții;
Mi-ești elixirul tinereții...
Mi-ești Univers, scumpă iubire!
02.08.2010