Iarna 44

Din vazduh cumplita iarna
Cerne tarana de zapada,
Lungi armate calatoare
Adunate-n gropi gramada,
Alice zboara,plutesc in aer,
Ca un roi de fluturi gri,
Raspandind fiori de teama
Pe ei tarii palizi umeri.

Ziua ninge,noaptea linge,dimineata ploua iara.
Cu tarana argintie se imbraca crunta tara,
Soarele trist si palid sangereaza printre noi,
Ca un vis de batranete prin bolnavii trecatori.

Incet,incet,totul se stinge,
Printre troiene muribunde de raniti si morti,
Totul devine si mai palid,
Multi,incet,dispar pe rand.

Tot e alb pe camp,pe dealuri,
Imprejur toamna moare,
Ca fantome albe,mortii
Insirati se pierd in zare,
Si pe intinderea pustiita,fara urme,fara drum,
Se vad crasme pierdute la barbut
Pentru funie si sapun.