In speranta ca ma vei iubi...

In speranta ca ma vei iubi…

Te-am iubit odata…
Si-ti scriam zilnic poezii,
În speranta ca vreodata
Si tu ma vei iubi…

Te-am iubit odata…
Si ti-as fi scris zilnic melodii,
În speranta ca odata si-odata
Si tu ma vei iubi…

Dar fiindca nu-s compozitor,
Nu ti-am scris melodii…
Desi voiam al meu dor
Sa ti-l torn si-n sonore armonii…

Am scris însa ce-mi era mie
Mai la îndemâna…
Câte-o poezie de iubire,
Ce reusea inima sa-mi frânga…

Te-am iubit odata mult…
Nu stiu daca-acuma as mai putea
Sa te iubesc si sa te-ascult,
Chiar daca tu acum ai vrea…

Te-am iubit odata mult…
Dar acum n-as mai vrea
Sa te iubesc si sa mai ascult
Ce atunci inima-mi soptea:

„Iubeste-o cât traiesti
Pe femeia asta…
Fiindca alta nu mai gasesti
Sa-ti frânga mai temeinic inima…

Daca i-ai mai da si alteia
Ceva din inima ta,
N-ar mai ramâne nimic din ea
Si n-ai mai putea nici respira…

Si, de unde-ai sti
Ca alteia nu i-ar reusi
Sa-ti frânga iarasi inima
Sau ce a mai ramas din ea?“

Si uite asa i-a reusit
Doar uneia ---
Desi nu m-a iubit ---
Sa-mi rupa inima…

Of inima, tu ciutura sparta,
De ce nu te mai poti schimba
Si nu poti odata renunta
La iubirea ta desarta?

Ori … mai speri, în taina,
Ca-ntr-o buna zi
Si poate cu alta haina,
Ea totusi te va iubi?

Ah,… mintea-mi spune si ea nu iarta,
Ca si speranta asta-i absolut desarta…

Daca de ceva-mi pare rau,
În acest al meu amor,
E faptul ca Dumnezeu
Nu m-a facut si compozitor…

Martie 2012