Înlăcrimată

Cerul liniştit chiar plînse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara cînd tu ai plecat,

Şi-n urmă ai lăsat durere
Şi amintiri cu suferinţi –
Cum priviam cîndva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminţi.

Zburat-a cu desăvîrsire
Tot ce-am iubit şi ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.

Şi m-ai lăsat înlacrimată
Cu gînduri reci şi ochi pustii,
Visînd mereu ce-a fost odată
Şi răsfoind fotografii.

Azi plîng în seri pierdută-n hău
Văzînd că ai priviri mai calme,
Vorbesc în nopţi cu chipul tău
Boţind fotografia-n palme.

Şi iar te strig, şi iar te chem,
Şi te aştept ca altă dată...
Poza ta în timp e ghem
În mîna rece, îngheţată,

Iar lacrima din ochii mei
Brăzdează faţa-mi în tăcere,
Închid tăcută ochii grei
Plini de uitare şi durere...