Ispititoare

Frumusețea, nu-i neapărat criteriu...
Cu siguranța însă eleganța-i este;
Cum e regina sau împărăteasa la imperiu...
Celebrele eroine, de roman, sau de poveste.

Inteligența-i este sigur necesară
La fel și bunul simț, îi e primordial.
Expunerea-n dorințe i-este clară...
Cititul, istețimea-i sunt... memorial.

Are mișcări feline și unduietoare;
Mâna o duce-n gest de indiancă.
În urmă las-un fin parfum de floare
Și are piele de măslin, de italiancă.

Sânii-i întrezărești mai mult cu gândul;
Îți dau înfrigurarea poftei fără saț.
Mijlocu-i mic, de zici că-l strângi cu pumnul;
Visezi să-l prinzi, să-l simți, în zbaterea de laț...

De ți-a clipit din ochi și ți-a zâmbit
Întregul piept îți intră-n aritmie;
Ești fermecat instantaneu, ești ispitit...
Ești numai gând s-o ai, a ta să fie.

Și când picior peste picior își pune
-”Ah, Doamne, cum femeile sunt ”bune”!-
Aluneci, gândul dus, spre goliciune;
Iubești și de naivă ar fi de-nțelepciune.

O și visezi cu pletele pe spate
În extazul ce-o pătrunde de amor;
În gemete străfunde și ritmate
Nu mai contezi, sleit de vlagă și de dor.

Cu gândul dus -eram pierdut în scris-
Când am simțit în nări o dulce boare...
M-a întrebat ...” Accesul e permis...”?!
... O elegie de simțiri m-așteaptă, o ispititoare...
25.06.2010