Iubirea la vertebrate

De câteva ori pe zi

Prin mine trece un întreg regiment de artilerie

O celulă străină care se hrăneşte independent

Diferită de toate celelalte forme de viaţă

Din habitaclul toracelui

Uneori tace, lungile călătorii prin mine o obosesc

Ieri a început să ierneze la marginea patului

Până când s-a făcut ea însăşi o foaie albă

Pe care şi astăzi scriu


A cules câteva obiecte

Pe care credeam că le-am pierdut de mult

Le-a colorat, le-a aşezat în tiparele lor

Ca pe un puzzle interior



Doarme odată cu mine

Ca un parazit ce-mi devoră intestinele

Se trezeşte fix la aceeaşi oră

Îşi unge felia cu unt de aceeaşi parte a mesei


Strănută la fel

Şi mai ales dimineaţa o găsesc printre aşchiile

Inimii mele