La care pagină din mine

Din care freamăt de noapte
ai devenit zorii obosiţi
ai speranţei mele?
Doamne cât de mult aş crede
numai în tine iubire
dacă nu ai fi adesea
oglinda lacului de lacrimi al destinului meu,
în care-ţi piepteni părul clipelor,
desfrunzit de atâta dor
spart în cioburi de cuvinte
la margine de speranţă,
acolo unde oracolul fericirii,
prevesteşte moarte şi uitare.

La care pagină din mine,
te-ai oprit să-mi rupi dorinţa,
de a deveni cer şi senin
unul de altul,
iubire din zare de fereastră spartă
de pumnul clepsidrei
ce tocmai a născut amintirea
sărată a unei lacrimi.