Luceafar Eminescian

O fost odata ca niciodata,
Un castel indeparat,
Cu speranta de iubire,
Cu regi si regine,

O printesa frumusica,
S-a indragostit de-un inger,
Si azi noapte la visat,
Cum la sarutat,

Ea s-a dus la fereastra,
Si cand s-a uitat la cer,
I-a fost lasat un semn,
Ca o priveste numai el,

Ea indata s-a inrosit,
Si in data s-a gandit,
Sa se duca la culcare,
Ca sa-i mai de-a o sarutare,

Fericita ea era…
Ochii ii stralucea,
Si frumosi mai era,
Ca parea un cristal,

Si printesa s-a inrosit,
Si era indragostita,
Ca sa nu mai fie trista,
Despre povestile de iubire,

Chipul tau ce il doream,
Este ceea ce visam,
Si atunci cand ma trezeam ,
O clipa ma gandeam,

Chipul tau cel ravisant,
Ochii tai ca doua stele,
Gura ta ce o sarut,
O iubesc asa de mult,

Si imediat a adormit,
Dar nu s-a mai invelit,
Si-a intrat in vis,
Si deodata la razarit,

El s-a indreptat spre ea,
Si ea a alergat,
Si ei s-au intampinat,
Si deodata s-a imbratisat,

El i-a declarat iubirea,
Ea i-a daruit o floare,
Si s-au sarutat,
Si deodata a incetat,

Iar printesa a fost trezita,
Si foarte dezamagita,
Mai dorea o imbratisare,
De la iubirea necuvantatoare,

Mama ei ii spune indata:
Ce ai patit, iubita mami ?
Si printesa infuriata,
Ii spune sa o lase in pace,

Iar printesa enervata,
Si foarte dezorientata,
Si privea afectata,
Si era intristata,

Si s-a dus la fereastra,
In bolta-albastra,
Pentru a se uita la cer,
Ca sa-l vada din nou pe el,

Dar nu l-a mai vazut,
Suparata ea era,
Si s-a uitat din nou,
Si nimic nu a vazut,

A ramas cu-n gust amar,
Tacerea nopţii doare,
Ii aparea în vise tot mai rar..
Iar vraja-ncet dispare,

Ingerasul cel vestit,
De printesa indragostita,
El coboara pe pamant,
Sub forma de prunc,

Si deoadata a crescut,
Si-a devenit un barbat,
Frumos si foarte inalt,
Manierat si stilat,

El apare la fereasta,
Iar printesa sta in pat,
El se apropie de geam,
Si o va striga pe ea,

Iar printesa sari deodata,
Si cand s-a uitat la geam,
A fost foarte mirata,
Si foarte emotionata,

Cei doi s-au reintalnit,
El i-a spus ca nu-i real,
Este doar imaginar,
Si nu pamantean,

Ea ii pune o intrebare,
Sa-i ii spuna lui Dumnezeu,
Ca sa vina pe pamant,
Ca o sa aiba un rost aici,

Ingerasul barbatel,
Linistit cum era,
I-a spus ca nu se va putea,
Nici daca el ar vrea,

Si deodata a disparut,
Iar printesa s-a trezit,
Ca nu a fost real,
Si doar imaginar,

Suparata ea era…
Doua zile nu-a mancat,
S-a uitat din nou la geam,
Si deodata a cazut,

Iar printesa a murit,
Camera s-a luminat,
Iar printesa s-a schimbat,
Intr-o floare necuvantatoare,

In gradina-nmiresmata,
Langa floricele colorate,
Mirositoare si frumoase,
Armonioase si capricioase,

Iar in cer s-au intalnit,
Acolo s-au casatorit,
Si s-au inrudit,
Si Dumnezeu i-a nasit.