M-am suparat pe tine

M-am suparat pe tine

M-am suparat pe lume!
Pe care lume? -ma întrebi?
Ei bine,
Pe toti si pe toate...
Chiar si pe tine,
Care acuma ma citesti --
Chiar daca nu mi-ai facut nimica --
Si nu-mi pasa,
Daca acuma
Din citire te opresti!
În definitiv,
Nici tie nu-ti pasa de mine
Si te-ai ratacit pe aicea, fugitiv,
Doar ca sa te cauti pe tine...
Sau ca sa gasesti ceva,
Ce ti se potriveste bine,
Fiindca poate chiar acuma
Suferi...sau iubesti
Pe cineva
Si vrei sa vezi daca
Au mai suferit si altii ca tine,
De aceleasi patimi lumesti
Si nu le-a mers nici lor mai bine...
Ceea ce stiai oricum de mult!
Ca sufar eu.. te doare-n cot
Si nici întelegere nu ai
Ca eu n-am avut noroc...
Si-atunci, de ce sa te ascult?
De ce as avea eu
Întelegere cu tine,
Când pare ca n-o are
Cu niciunul din noi nici Dumnezeu...
Si fiindca-s suparat pe tine,
Esti liber sa fii si tu pe mine...
Vom fi astfel doi suparati
Mai mult pe lume...
si vom sti de cine sa ne ferim anume
Si ne vom simti îmbarbatati
În suparare...
Sau vinovati
De denigrare..
Ei si?
Eu n-am probleme sa ma simt vinovat,
Fiindca o vina mult mai mare
O are lumea înconjuratoare,
Careia putin îi pasa
De-a mea sau de-a ta
Sau de-a altcuiva suparare,
Ci îi pasa doar de propria bunastare,
Ne-având nici scrupule, nici îndurare...
Prietenia, iubirea, caritatea
Sunt... rarele exceptii binefacatoare,
Atunci când nu sunt,
Chiar si ele, o mare înselare...
Sugerându-ne o oarecare alinare
Pentru a noastra suparare.

18 decembrie 2011 /18 ianuarie 2012