Ma amagesc...

MA AMAGESC...

Ma amagesc ca nici nu-mi pasa
Ca nu te mai vad la mine-n casa,
Unde n-ai fost de fapt niciodata,
Ci doar de mine in ea visata.

Ba ai fost! Ai fost in casa inimii mele
Si i-ai umplut camerele cu pansele,
Care nu nici mai vor sa se-ofileasca,
Fiindca-s udate ba cu sange, ba cu apa,

Dupa cum inima-mi plange
Ori cu lacrimi de sange
Ori de apa, fara a sti pentru ce,
Pentru cine si de ce o face...

Eu stiu de ce-o face, dar nu-ti spun,
Fiindca ai rade si zice ca-s nebun!
Dar ...de fapt poti sa zici ce vrei,
Esti libera ca un fulg de polen de tei...

Trist e doar ca esti, desi nu esti..
Decat o amintire din povesti,
O amintire in casa inimii mele,
Neuitata, ca florile de pansele.

Ori le zice albastrele?
Ori panselute?
Ce flori dragute!...
Mai ales c-o sa mor cu ele
In captuseala inimii mele...

Ma-amagesc ca nici tie n-o sa-ti pese!
Si-asa n-ai fost decat o amagire
De dor si iubire...
In casa inimii mele.