Ma...

Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri;
Revăd căldura-ți din priviri,
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.

Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge...
Nicicine răutăți nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat de-un cui.

N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut;
Urăsc doar să-mi aduc aminte...

Sunt jumătate tu, îs o ”ea”,
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt; ești eu, a mea ma...ma.

Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune;
De-al meu necaz n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!

Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timp vrea încă să exiști;
Ești încă trupu-mi, imi persiști
În sânge, în gând... cât n-am murit.

Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem; nașterea se moare!
Mă ierți, ma... ma, eternul crez!
10.04.2010