Marea iubire

Într-o mare iubire
cuvintele nu-şi au rostul,
precum îşi pierde consistenţa,
orice atingere sau privire,
fiindcă toate acestea sunt
şi vor rămâne
numai în străfundurile sufletelor noastre.

Abia acum înţelegi
că într-o Mare Iubire
nu trupurile contează
şi nici cuvintele
care zboară peste clipe,
ci doar ceea ce rămâne
în spatele clipelor,
ceea ce le face pe acestea
să devină eterne.

Aceasta este ceva deasupra oricărei simţiri,
deasupra oricărui orgoliu,
deasupra fiecărui gând,
este mai mult decât perfecţiunea
din tine
sau cele mai măreţe năzuinţe,
din mine,
este mai mult decât Iluzia Vieţii tale,
este aidoma Destinului,
propria esenţă a Existenţei tale
în care se află etern
şi sufletul tău pereche
care eşti doar tu Îngerul Meu
care mă cauţi peste milenii de eternitate,
în această lume.


În iubire nu trebuie niciodată
să te îndoieşti
fiindcă nu poţi iubi
cu jumătăţi de măsură.
Nu! Niciodată, Marea Mea Dragoste,
niciodată în iubire
nu poate fi şi o zonă gri
decât acele pătrate de alb şi negru
aflate pe tabla de şah
a acestei Iluzii a Vieţii,
pe care o împărţim împreună,
prin Destin,
până când moartea ne va uni
prin eternitatea ei.


Orice alt suflet ai întâlni
şi ai susţine că îl iubeşti
va fi şi va rămâne mereu o minciună
care te va înstrăina de tine întreaga ta viaţă.
La fel se va întâmpla
şi cu acel suflet care va fi la fel
ca şi tine străin de sine
nefiind alături de sufletul său pereche.

Trăim într-o lume tristă
unde societatea
este din ce în ce mai străină de sine,
mai angoasată, mai bolnavă
tocmai fiindcă sufletele
nu-şi găsesc propriile sale perechi.
Să fie acest fenomen datorat Destinului?
Da, este datorat destinului
ce are sufletul de plumb pentru această lume.
În loc ca omenirea să fie bolnavă de iubire
este bolnavă de orice este străin
de sufletul omului
începând cu banii şi terminând
cu cele mai înjositoare experienţe ale naturii umane.
Orice om căruia îi este frică să iubească
cu întreaga lui fiinţă este un suflet rătăcit.

Noi nu suntem nimic altceva
decât iubire
şi în urma noastră nu rămâne nimic altceva
decât tot iubirea
pe care am lăsat-o acestei lumi
şi atât.
Restul se şterge
cu buretele deşertăciunii pe tabla uitării.
Asta suntem noi!
Iar cei care nu au trăit o Mare Iubire
înseamnă că nici nu s-au născut
vreodată pe acest tărâm.