Matematica, amorului meu pierdut

Mă simt o funcţie variabilă a extremelor
amorului meu pierdut.
Multiplicatorul mi-a făcut culegături
cu punctele amorului de femeie.
Inima după pierderea iubitei mele
s-a simţit ca o marginală în care dorul
se ating uşor în vârful durerii.
Inima-mi bate descrescător în serie
cu paşii marginiţi de sărutul femeii,
numită – iubita mea -, absolutul destinului
şi-a divinului de polinomul de iubire.

Iubita mea, amorul meu pierdut în spaţiul
de fiinţa mea comutativă şi uneori de inteligenţa mea
lineară combinată independent.
Femeia este un sistem unitar al inimii noastre
şi puţin canonică când e puţin nervoasă.
În vrea atingerea ei într-un mod unic
într-un număr finit la baza corpului meu.

( 23, noiembrie 2010 )