Melancolie

E toamna,iar eu ma plimb pe alei
Cu aurul din frunze in par si pe brate.
Mi-s ochii grei de soare, de frunze mi-s umeri grei,
Iar sufletul mi-e greu de intristare.

De pe margine copacii ma urmaresc
Cu a lor privire incremenita de vreme.
Desi pe obraji lacrimi nu se zaresc,
Ei vad cum in suflet curg ele.

Vazduhul cerne pulbere de aur
Ce mi se asterne pe pleoape si pe fata
Si din al amintirilor, ingropat adinc tezaur,
Dragi amintiri revin la suprafata.

Si parca vad aievea o copila
Ce frunze ruginii-n gramezi stringea
Cu chiote de ris si ochii plini de lumina
Cu incintare in frunze se rostogolea.

Dar anii au trecut, copila de-altadata,
Tot intr-o toamna incintatoare l-a intilnit
Pe acel ce pentru prima data in viata
Focul iubirii-n suflet i-a aprins.

De-atunci incoace fiecare toamna
Ce-a petrecut-o departe de chipul lui iubit,
I-a asternut in suflet covor de frunze moarte
Iar inima cu neguri i-a cernit...