mi-e cam dor (de dragoste… totuşi)

Mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor,
De câmpul reavăn şi anost,
Mi-e dor de urma de tractor,
Şi de mirosul de compost.

Tânjesc după-un sublim odor,
(Al sărmăluţelor de post),
Nu după damful de sudor
Din urma şefului de post.

Să beau doar apă de izvor,
Nu haşdoio ca-n avanpost,
Ca un rapace nucivor,
S-adun iubiri în adăpost.

Iar dacă tot îmi este dor
Şi plâng în mine ca un prost,
M-aş înrola... conchistador,
Dar numai sub corect glasnost.

N-aş cuceri doar un ogor,
(Nu ar avea chiar niciun rost).
Precum El Cid Campeador,
Aş fi... şi dacă n-aş fi fost.

Să fiu la tine-ambasador,
De nu, vreun scrib, un anagnost,
Să-ţi înmânez scrisori (de-amor)
Şi să mă vând la preţ de cost.

Ai înţeles? Mi-e foarte dor,
Mai tare dor decât mi-a fost.
Am să-ţi ofer un decodor,
Să nu mai ai semnalul… lost.

N-am să te mint că am să mor,
Nici n-am să-mi fac părul cu dost,
Pleca-voi mut, ca un condor,
Burzuluit, c-am fost doar gost.