Mi te-ai aprins în sânge...

Mi te-ai aprins în sânge ca un vulcan ce creşte

Sub un ocean când naşte o insulă, de zor.

Tu simţi dogoarea-mi caldă cu dor mistuitor

Şi când apari, natura din jurul meu zâmbeşte.



Mai mult nu ştiu! Norocul prin tine-i schimbător,

Iar timpul prinde aripi, secunda se grăbeşte;

De-aceea el ne-nalţă şi sus cu noi pluteşte,


Nicicum n-avem puterea ca să-l oprim din zbor.



Şi ce-am găsit? Că dorul alt dor în el dospeşte;

O ghindă-n altă ghindă încet se înfiripă;

Iubirea nouă peste o alta veche creşte.



Nu ştiu ce vrem când vraja domneşte doar o clipă,

Dar mie-mi pasă dacă cea dragă mă iubeşte,

Căci n-ar putea iubirea să zboare cu-o aripă.