Necunoscutule, de ce ?

Faci sa rasara-n mine
Carari umbroase, ascunse in suspine,
Si nasti durere de dorire plina
Cand luna se inalta calda si senina.

Si vremea parca e incremenita-n loc
Si timpul nu mai curge, si-i de stana,
Stau si privesc cum varful unui plop
Ciopleste-n el o inima ce-i toata numai rana.

Si te astept ca de demult s-apari
Din ceata enigmatica ce rau ma inconjoara,
Tu nici nu ai venit, de ce dispari
Odata cu soarele ce-alearga catre seara?

In noaptea calda de dorinta mea
Te-astept sa vii oricand, iubitul meu,
Urmeaza drumul lasat de a iubirii stea
Ce imi vegheaza somn strain si greu.

Cand ochii mei te vor zari, himera,
Calatorind peste a lunii palida, imensa sfera,
Voi crede ca visez cu ochi deschisi
Si te-oi intampina cu-n brat de irisi.

Doar gandul mi te vede-n noaptea sfanta
Si te iubeste nebunatic si ma-ncanta
Cu tine sa petrec o noapte alba pana-n zori
Cand roua cea stelara o sa-mi dea fiori.

Si-atunci voi alerga nebuna la pieptul visului pierdut
Ce cade din imensul cerului cu umbre, nedorit
Decat de dragostea ce-ntrun-ar vrea sa-ti fie
Iubita si amanta si mai tarziu sotie.

Iubire, cad vise peste noi
Si ne ingroapa-n imense amintiri dorirea,
Si ne gaseste toamna vietii goi
Si seci de visul ce ne naste nemurirea.