Nu îti mai scriu...

Nu îti mai scriu...

Gata! Nu-ti mai scriu!
Fiindca ti-am scris tot ce stiu,
Tot ce-am putut...
Despre ce-am trait, simtit si avut
Sau n-am avut.

Ti-am scris atâtea poezii,
Crezând ca ai sa vii
Într-o buna (sau nebuna)zi,
Dorului meu alean sa-i fi...
Dar n-ai vrut.

Acum am obosit...
De-atâta scris, de-atâta cersit,
De-atâta dor înabusit,
De-atâta amor risipit,
De-atâta timp pierdut.

Ramâi deci acolo unde esti,
Oriunde asta ar fi,
Nici nu mai vreau sa vii,
Chiar dac-asa mie mi-as gresi,
Fiindca asa am vrut.

E mai bine sa-mi gresesc eu,
Dwcât sa-l provoc pe Dumnezeu
Sa schimbe el destine,
Pe care le-a predestinat sa fie
Cum el a vrut.

Veti fi atunci tu si El
Raspunzatori de a ta fericite
Si nicidecum eu...
Si astfel
Ma voi simti eu mai bine!

Decembrie 2011