O, de te-as putea uita...

O, de te-as putea uita…

O, de te-as putea uita,
Altfel ar fi acum viata mea…
As fi deschis iubirii alteia
Sau as iubi eu o alta ea…

Desi… nu stiu daca as mai vrea
Sa-mi sopteasca cineva,
Ca doar într-o buna zi, cândva,
S-ar putea sa fie si a mea…

Nu vreau sa mai astept
Ziua care nu va veni,
Vreau cu mine sa fiu mai drept
Si sa-mi dau dreptul de a iubi…

Nu vreau sa zic ca mi l-ai furat,
Nici ca ai fi facut-o intentionat…
Aveai „un nu stiu ce“ imaculat,
Ce-mi facea „dreptul“ aproape uitat.

„Un nu stiu ce“ si „un nu stiu cum“,
Cum spunea maestru‘,
Pe care stiu ca nu-l voi mai gasi nicicum
Si deaceea vroiam sa-i pun sechestru…

Mi-e teama ca nu voi putea
Sa uit c-am tinut mâna ta
Câteva clipe în mâna mea,
Simtind cum se simte fericirea…

E cert ca nu te pot uita,
„Dreptul“ însa mi-l voi conceda,
Fiindca nu vreau a ma mai juca
Cu ce mi-a ramas din viata mea.

De fapt nu m-am jucat nicicând,
Nici cu viata, nici cu dragostea
Altora, nici macar în gând,
Însa altii s-au jucat cu viata mea…

8 iunie 2012