O stea..., a mea?

O STEA...... A MEA?

Cand m-am intors acasa
Aseara...
Pe cer se vedea,
Stralucitoare,
Doar o stea...
Era oare...steaua mea?
Parca vroia
Sa-mi lumineze calea!...
Si ma chema
Sa ma uit mereu la ea!..
Am privit pe tot cerul negru,
Nu se mai vedea alta,
Doar ea!...
M-am intrebat,
Ce-o fi insemnand oare,
Ca o vad doar pe ea?...
De fapt, cred ca era Venus,
Numita si...Luceafarul.
Pentru mine era o ea,
Pentru o ea era un el...
Ca asa spunea poetul:
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga!...
Eu cred ca zeci de ani
Mi-ai trebuit mie,
Ca stralucirea ei sa ma patrunda,
Ca niciodata nu mi-a stralucit,
Ca-n seara in care
Ma calauzea!...
De-aacuma am s-o caut mereu,
Pe toate caile si unghiurile Pamantului,
Fiindca stiu,
Ca exista acolo sus, intotdeauna,
Steaua mea...
Si va asgigur ca trairea mea,
A fost in seara aceea,
Exact asa.....
In noua a noua
doua mii noua!