O unda de regret

O unda de regret

De cate ori te intalnesc
Mai multe doruri imi starnesc
Si le ranesc:eu stiu ca nu te am
Desi cred asta, amagindu-ma in van.

Si mi-s cuvintele prea seci
De cate ori te vad, si-s reci,
Desi imi arde sufletul
Si de dorinta-i plin si trupul.

Dar stiu ca lacrima ce cade
Imi spune despre tine cum ca arde
Doar clipa ce blanda trece peste noi
Si-apoi ea moare si se intoarce inapoi.

Cum sa te am decat in amintire?
Sa te iubesc ce fel afara de dorire?
Caci totu-i imposibil si e mort-
Chiar fructul iubirii, desi el creste si e copt.

Si neputinta o simt ca pe-un regret;
Mi-e trupul gol si ceasul mi-e incert
Cand stiu ca niciodata nu te pot avea
Desi eu te iubesc si inima te-ar vrea.

Privesc in urma amintirii dragi
Cum lacrimile se topesc in pasi
Pe care niciodata nu i-am duce-n doi-
N-ar incapea pe-acelasi drum niciunul dintre noi.

Tu esti puternic si stralucirea ta
M-arunca si mai mult in neputinta mea,
Atat de bine am visat,dar visul se termina
Si doar cu unde de regret o inima-l suspina.

Stiu, alte drumuri te cer, te cheama,
Pe cand raman in urma,tacerea le destrama,
Si-n negura ce ne desparte nicicand eu nu voi sti
De esti al meu soare si cand vei rasari.

Pot doar sa m-amagesc si sa-mi zambesc
In fiecare zi,in fiecare seara,iar noaptea sa-mi doresc
Ca visele sa-mi bantui,sa-ti vad surasul bland
Sa te admir departe si sa-ti vorbesc in gand.

Iubirea ta mi-aduce atata intristare
Incat sunt fericita desi mai mult ma doare
Un timp in care lasi in urma doar amintiri frumoase
Pe care le primesc supusa,caci ele sunt gustoase.

Si sunt a ta -desi habar nu ai,
Si te doresc tot timpul,in zilele de mai,
Si te iubesc nebuna din cuvinte
Si-ti multumesc intruna, retrasa si cuminte.

Caci stiu ca fericirea mea-i de-o clipa
Si dragostea mi-e crancena, dulce ispita,
Si stiu ca niciodata nu te voi avea-
Pot doar gandi la tine si te pot visa.

Si vorbele putine tacerea mea le sfarma;
Prind lacrimile mute si le strivesc in palma;
Privesc ciudata forma a mainii ce ieri te-a prins
Si-o vad ca pe-o imensa iarna cu suflet alb si nins.

Si iarasi neputinta ma cuprinde-
Eu niciodata la straini n-oi vinde
O dragoste perfecta in care am gustat
Prietenia sfanta intre o femeie si-un barbat.